Tata, oglinda unei fete – Cezar Vărăreanu

Am pornit această carte dintr-un adevăr trăit: viața de părinte se așază, adesea, dincolo de învățăturile lumii, peste povești și voci care au trecut înaintea noastră. Am înțeles că atașamentul este rădăcina din care copilul își ia curajul să zboare și că echilibrul nu înseamnă perfecțiune, ci un dans – o unduire între lumină și umbră.
Destinul unui copil nu se scrie cu pedepse și note, ci cu iubire, încredere și libertatea de a încerca. Ada și Radu au crescut astfel: cu frici și bucurii, cu aripi întinse și pași nesiguri, sprijiniți de mâna noastră.
Copiii mi-au oferit libertatea de a-mi rescrie trecutul și curajul de a-mi transforma prezentul, iar eu am descoperit că misiunea unui tată – oglinda fiicei sale – nu este să arate perfecțiunea, ci adevărul inimii lui.