Autobiografia unui mistic nonconformist / Osho

“Moartea bunicului a fost prima mea întâlnire cu despărțirea pământească. O întâlnire, și mai mult decât atât; altfel i-ar fi pierdut sensul. Am văzut moartea, și ceva mai mult decât a muri, ceva care plutea deasupra trupului părăsit, elementele… Acea întâlnire mi-a determinat tot cursul vieții. Mi-a dat o direcție, sau mai degrabă o dimensiune care nu-mi fusese cunoscută mai înainte.
Am auzit de moartea altor oameni… N-am văzut, sau chiar dacă am văzut ceva, a fost fără înțeles pentru mine. Când moare un om pe care îl iubești, întâlnești cu adevărat moartea. Trebuie să subliniez: întâlnești moartea numai când se stinge o ființă iubită.
Când te înconjoară iubirea și moartea se produce o transformare uriașă, ca și cum s-ar naște o altă ființă. Nu vei mai fi niciodată același. Oamenii nu iubesc, și de aceea nu au experiența morții așa cum am avut-o eu. Fără iubire, moartea nu dă cheia vieții. Cu iubire, îți dăruieste cheia întregii existențe. Prima mea experiență cu moartea nu a fost doar o întâlnire. A fost un fapt complex, în multe moduri. Omul pe care îl iubeam era pe moarte. Pentru mine fusese ca un tată. Mă crescuse în libertate absolută, fără inhibiții, fără interziceri, fără porunci… Iubire în libertate – dacă o ai, ești rege. Acesta e adevăratul regat al Domnului – iubirea în libertate. Iubirea își adâncește rădăcinile în pământ, libertatea îți dă aripi să zbori.
Bunicul mi le-a dăruit pe amândouă. Mi-a dăruit atâta iubire cât nu avusese pentru nimeni, nici pentru mama, nici pentru bunica; mi-a dăruit libertatea, care este cel mai mare dar. La moarte, mi-a dat inelul și mi-a spus cu lacrimi în ochi: “Nu am nimic altceva să-ți dau”.
Am spus: “Nana, dar mi-ai făcut deja cel mai prețios dar”.
A deschis cu greutate ochii și a spus: “Care?”
Am râs: “Ai uitat? Mi-ai dăruit iubire și libertate. Nici un copil n-a avut vreodată atâta libertate câtă mi-ai dat tu mie. Ce mai vrei? Ce poți să-mi mai dai? Îți sunt recunoscător. Du-te în pace”.”

0

0